RSS Feed

dacă toamna nu-i doar un anotimp, parcă e timp pentru povestea poveștilor

17/09/2015 by Dacă şi cu Parcă

S730214

în toamna arzându-ne verdele inimilor frunză cu frunză
e povestea aceasta,
povestea cea mai grea.
grea ca o piatră care te trage în adâncuri, între coralii inimi tale şi limbile peștilor,
între pietrele adevărului şi valuri de emoții.
doare mustind a sinceritate, a suflet sângerând pe hârtie.
şi dincolo de poezia poveştii,
povestea poveștilor e mult prea reală,
reală ca aerul irespirabil al unei crime psihologice.
nu poate să nu treacă şi să nu o simți, o dată azi, de două ori mâine…
în povestea poveștilor fără nume, personajele se mărunţesc între ele rămânând mereu două,
două suflete strânse în braţe nevăzute de îngeri.
povestea începe acum şi poate e tot prea devreme
începe acum într-o toamnă ruginită între două veri, vara de demult când eram nişte copii
şi vara de acum când am crescut prea mult.
parcă ai vrea să crezi că povestea e tristă, despre cum îmbătrânesc oamenii sub copaci
şi cum se pierd ei unul de altul în marea de istorii personale
parcă e nefericită şi searbădă făcând ziua din ce în ce mai mica, şi soarele uşor, uşor mai rece
dar dacă nu e nici un parcă
parcă nefericire sau parcă tristeţe.
dacă e o poveste prea grea prin metalele preţioase din ea
ascunzând lingouri de aur care se topesc înăuntru unor corpuri, întinzându-şi sclipirea prin fire de păr
grea prin argintul viu ca un blestem care nu lasă povestea nescrisă
şi desigur să nu uităm de potcoave,
potcoave norocoase de nuc înşirate în sincronicitate.

Comments

comments


2 Comments »

  1. Ora Exacta says:

    Navigand pe netul din Romania uite ca am aflat pe pagina dvs..

    Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de calitatea articolelor de pe aceasta pagina si va doresc cat
    mai mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *