o răsuflare și plânsul unui copil,
departe, unde Dumnezeu mai zăbovește,
unde vântul îndoaie iarba
un fir verde dansând.
Ileana din păr împletind
un Făt-Frumos mut.
doi pași într-o poveste,
despre cum să rămâi frumos
înăuntrul casei tale plină de geamuri,
să iubești tristețile lui Sorescu
în verdele râs al frunzelor,
în cântecul solar
care arde mocnit un gând rău.
muritorii dorm în noi,
și uite!
Dumnezeu încă n-a plecat.