certitudinile lui Dacă şi cu Parcă

n-o să ştim patima care mistuie oceanul în lunga furtună din noapte,
așa cum gârla îşi umflă apele în spatele căsuţei de chirpici.
sau scânteia focului din semineu ca replică a vetrei în care coace pâinea,
bunica lunii de august,
o bunică adevărată din carne şi oase,
care are aproape 90 de ani şi pretenţii de 100,
până ce nu ne vom naşte încă o dată la ţară.
şi nu vom merge desculţi prin ploaie,
veşnic urmaţi de căţelul ud şi puricos,
ca nişte ţărani ai lui Grigorescu.
şi ne vom trezi cu noaptea-n cap să dăm de mâncare la porci,
evident alţii decât noi.
n-o să înţelegem frumuseţea,
decât mergând prin pădure şi înşirând acolo ghinde din copaci,
într-un colier de diamante,
şi tatuându-ne pe glezne cu fire de nisip,
imaginea trestiei care plânge.
ne vom cunoaşte pe noi cu adevărat când zgârie-norii din inimile noastre de sticlă,
vor redeveni case,
case zugrăvite cu var,
cu poduri pline de fân,
din care se hrăneşte calul lui Greuceanu.

Comments

comments