n-o să ştim patima care mistuie oceanul în lunga furtună din noapte,
așa cum gârla îşi umflă apele în spatele căsuţei de chirpici.
sau scânteia focului din semineu ca replică a vetrei în care coace pâinea,
bunica lunii de august,
o bunică adevărată din carne şi oase,
care are aproape 90 de ani şi pretenţii de 100,
până ce nu ne vom naşte încă o dată la ţară.
şi nu vom merge desculţi prin ploaie,
veşnic urmaţi de căţelul ud şi puricos,
ca nişte ţărani ai lui Grigorescu.
şi ne vom trezi cu noaptea-n cap să dăm de mâncare la porci,
evident alţii decât noi.
n-o să înţelegem frumuseţea,
decât mergând prin pădure şi înşirând acolo ghinde din copaci,
într-un colier de diamante,
şi tatuându-ne pe glezne cu fire de nisip,
imaginea trestiei care plânge.
ne vom cunoaşte pe noi cu adevărat când zgârie-norii din inimile noastre de sticlă,
vor redeveni case,
case zugrăvite cu var,
cu poduri pline de fân,
din care se hrăneşte calul lui Greuceanu.
certitudinile lui Dacă şi cu Parcă
02/05/2015 by Dacă şi cu Parcă
Category Uncategorized | Tags:
No Comments »
No comments yet.