RSS Feed

****

11/10/2015 by Dacă şi cu Parcă

565 copy

de cate ori mă întreb ce inimă ai? şi cât de puțin doare?
când bat crengile în fereastră şi nu sparg nici un geam
de atâtea ori universul povestitor deschide o ușă
prin care durerea e o nouă șansă
prin care femeia ta e creaţă şi bărbatul meu are ochi nou-nouți albaștrii
atunci aş vrea să mă sucesc doar ca să iți spun că te iubesc!

dar ce fel de iubire e,
ca un bob de grâu într-un spic mare cât toate pâinile
iubire ca un grăunte de nisip într-o dună cât un întreg deşert
sau o picătură de sânge curgând prin toate corpurile
asta numai el povestitorul știe,
cu inimă şi poezie.

 

Comments

comments


1 Comment »

  1. aleander says:

    poeziile de pe acest bglog tradeaza o sensibilitate excesiva, as putea spune. nu stiu daca e rau sau bine, stiu ca daca e canalizata serios (un canal gen Dunarea – Marea Neagra) poate da bine. eu, chiar si asa, m-am oprit putin, cat sa trag sufletul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *