RSS Feed

September, 2015

  1. **

    September 25, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    IMG_20150502_153400 copy

    e toamnă din nou a zecea oară,
    toamnă temătoare cu ploi infinite,
    în cer norii umflă penele păsărilor,
    pe pământ oamenii mişună printre cuvinte
    şi e tot toamnă ca şi atunci când te-am recunoscut.
    lacrimile tale uscate încă mă inundă
    ca apa prefăcută în vin.
    în cealaltă parte a lumii, la polul meu nord aştepţi
    răspunsuri pe care le ştii.
    că da!
    că sigur că nu!
    că da! acum e vremea gândului pe care l-ai avut demult
    acum a ajuns pe de-a-ntregul în mine
    că sigur că nu vom mai fi niciodată singuri.


  2. dacă toamna nu-i doar un anotimp, parcă e timp pentru povestea poveștilor

    September 17, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    S730214

    în toamna arzându-ne verdele inimilor frunză cu frunză
    e povestea aceasta,
    povestea cea mai grea.
    grea ca o piatră care te trage în adâncuri, între coralii inimi tale şi limbile peștilor,
    între pietrele adevărului şi valuri de emoții.
    doare mustind a sinceritate, a suflet sângerând pe hârtie.
    şi dincolo de poezia poveştii,
    povestea poveștilor e mult prea reală,
    reală ca aerul irespirabil al unei crime psihologice.
    nu poate să nu treacă şi să nu o simți, o dată azi, de două ori mâine…
    în povestea poveștilor fără nume, personajele se mărunţesc între ele rămânând mereu două,
    două suflete strânse în braţe nevăzute de îngeri.
    povestea începe acum şi poate e tot prea devreme
    începe acum într-o toamnă ruginită între două veri, vara de demult când eram nişte copii
    şi vara de acum când am crescut prea mult.
    parcă ai vrea să crezi că povestea e tristă, despre cum îmbătrânesc oamenii sub copaci
    şi cum se pierd ei unul de altul în marea de istorii personale
    parcă e nefericită şi searbădă făcând ziua din ce în ce mai mica, şi soarele uşor, uşor mai rece
    dar dacă nu e nici un parcă
    parcă nefericire sau parcă tristeţe.
    dacă e o poveste prea grea prin metalele preţioase din ea
    ascunzând lingouri de aur care se topesc înăuntru unor corpuri, întinzându-şi sclipirea prin fire de păr
    grea prin argintul viu ca un blestem care nu lasă povestea nescrisă
    şi desigur să nu uităm de potcoave,
    potcoave norocoase de nuc înşirate în sincronicitate.