RSS Feed

June, 2015

  1. Dacă te-aș aștepta, parcă ar fi de Sânziene…

    June 24, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    era vară,
    cu țigănci umblând din casă în casă după fulgi,
    moneda de schimb pentru voaluri și dantele,
    citura fântânii pendula în “da”,
    da! murele se coceau pe câmp între tractoare
    și tare cald mai era.

    erau flori de Sânziene…
    miroseau discret ca un fulg căzând dintre doi bănuți de aur,
    de mai sus din pletele țigăncii.
    și încet începea înserarea.
    vite și gâște veneau dinspre izlaz
    și praful se așeza sub copite de cai.

    ochii luminii începeau să plângă în stele
    făcând orbitor drumul pe care te așteptam
    și încă te aștept.
    da! în așteptarea clipei
    toate celelalte așteptări dispar.

     


  2. Dacă și cu Parcă construind o biserică

    June 19, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    Dacă inima îți e ca un vulcan, cum vrei să-ți crească flori din palme?

    Kahlil Gibran

    O noapte…
    Și la fereastră animale de pluș îngrămădite dincolo de geam, o privesc…
    Le vede ochii de cârpă, colții de ață și urechile de pâslă. Poate sunt lupi, vulpi și iepuri.
    Privirea lor e rece sau fierbinte, îngheață sau dezgheață soba în care trosnesc lemnele din vis.
    Un vis ca un coșmar.
    E miezul nopții când se vede răul din oameni cu Dickens alături. Și femeia care o iubește în inima secundei e un duh rău.
    Întinde mâinile spre fereastră în noaptea fără sfârșit și picioarele ei de copil desculț urcă încet pe scaun, pe tocul geamului.
    Vântul printre crengi se agită și răcoarea verde respiră prin plămânii ei goi.
    Și apoi plânge, plânge ultima oară fără lacrimi.
    Plânge și nu știe cum îl strigă și nici cum îl cheamă, printre vulpile de pluș, printre duhurile rele zburând de la etajul al treilea.
    E strigăt de lumină, care fulgeră cerul și plouă până la el. La cel mai bun și mai frumos om.
    Și se întoarce într-un tunet care închide geamurile, încuie ușile și trage cearceaful peste picioarele desculțe.

    Pe străzi..
    În dimineața de după merge nefiresc un om, cel mai bun și cel mai frumos, până în sala oglinzilor să primească aplauze.
    În urma lui, glezna ei sucită se târăște grațios pe coridoare.
    În sală cei asezați ascultă și aplaudă mersul lor nefiresc, unul lângă altul, unul spre altul și unul în altul într-o “metafizică  vie”.
    Nu mai sunt vulpi, nici lupi, nici iepuri.
    Doar curcubeie care cresc din gânduri.

    Și nimicul…
    Nimicul, cel mai potrivit cuvânt al lor.
    Nimicul dintr-o casă de păpuși, în care ea e Nora.
    Nimicul din umbra capitanului Sherman, sub care amândoi visează.
    Nimicul din ochii lui peste care cade pleoapa ei.
    Nimicul din inima ei ca un ghem de flori pe care le înflorește el.

     


  3. Un pic de dacă și un pic de parcă

    June 14, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    Să fie un pic de dacă,
    în coada ca un spic care a copt în pâine.
    în pâinea cea de toate zilele,
    cele mai senine zile când turna cu găleata
    și gârla era plină cu pești.
    dar ursul nu era acolo.
    era doar o fetiță cu rochiță,
    să îi adune pe toți și să îi agațe la loc în copaci.

     

    Să fie un pic de parcă,
    în florile nemuritoare care cresc la vale și sunt mov.
    în valea unde se fac prunele țuică și bărbații pulbere,
    pulbere de stele după ce înconjoară planeta.
    planeta cu o “piață a fântânii”,
    din fântână crescând un dud imens.

     

    Să fie un pic din amandoi, dacă și cu parcă
    să se adune femeile “de pe gârlă” în “piața fântânii”.
    să toarcă lâna la o citronadă cu sare de lămâie,
    copii să jumule gâsca de aur
    și zlătarii să curețe căldările.

     

    Să fie, ce ar mai putea să fie?
    o copilărie.


  4. Numai liniște între Dacă și Parcă

    June 12, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    Grija sâmburelui de caisă atârnând pe o creangă,
    e grija oricăruia dintre noi,
    să facem fructul cât mai dulce și catifelat
    și atunci când îl gustă cineva,
    să fie un gând proaspăt și răcoros în vară,
    care să sufle ca vântul în coamele cailor alergați în ciulini.

    Si grija, grija se-ngrijește cu apă și cu soare.


  5. Dacă și cu Parcă scuturați de apă…

    June 7, 2015 by Dacă şi cu Parcă

    prietenul meu mă tine strâns în brațe,
    când Dacă și cu Parcă se plimbă cu faimoasa barcă.
    mă ține strâns în brațe când vorbesc despre porci și despre ghinde
    și colierul prețios cu diamante devine mâncare pentru ei.
    e clar că nu intelege nimic,
    dar mă ține în brațe.
    el, prietenul meu seamănă uneori prea mult cu mine,
    seamănă când visează la stele verzi,
    seamănă furtună în gândurile mele despre lume și despre el
    atunci când mă ține în brațe pe mine, cu toate amintirile urcușului pe firul de iarbă și căderii la picioarele omizii.

    și chiar dacă nu înțelege nimic, nu îmi dă drumul,
    mă ține mai strâns ca niciodată.
    până când faptul că nu întelege nimic,
    începe să doară.