RSS Feed
  1. dacă și libelula albastră

    August 7, 2017 by Dacă şi cu Parcă

    zboară…
    cu aripi din sticlă plânse,
    în noaptea caniculară,
    libelula albastră
    și luna plină-i topită pe o stea.

    zboară…
    și tot ce sunt azi
    e o apă adâncă.

     

     

     


  2. târziu în bărci

    July 25, 2017 by Dacă şi cu Parcă

    se prea poate să fie târziu…
    orașul cu vuiet de vânt
    în catargele blocurilor plutitoare,
    e trist printre maluri de humă.
    căci el vine din când în gând,
    suflat dinspre colțurile străzii
    până departe,
    până n-a mai existat,
    ce-am visat.
    în bărcile pline cu inima goală
    doar târbocuri și prostovoale.


  3. (în)trecere între dacă și parcă

    June 3, 2017 by Dacă şi cu Parcă

    vara
    grăbește polenizarea șoselelor.
    și tu nu mai ești
    oricât aș mai vrea,
    mașină de curse,
    inima mea.


  4. dacă ar fi minunile văpaie

    March 30, 2017 by Dacă şi cu Parcă

    dacă ar fi minunile văpaie
    cu cărți ce ard în poduri spre biblioteci interstelare
    fără țipete în limba păsărilor,
    lăstuni și ciocârlii,
    prin ulmi
    înfloriți înainte de a înfrunzi.
    ca doi copii ai după-amiezii,
    nictofobi.
    fără urme pe apă ale vâslelor mâini
    am ajunge,
    mâine-poimâine
    zodii sau galaxii.


  5. urme de dacă

    March 7, 2017 by Dacă şi cu Parcă

    miezul nopții
    se desfăcea în două,
    una construia între noi un gard
    cu primăvara până la glezne,
    o alta înflorea zarzării cu două vorbe
    și ele trecătoare.
    apa se revărsa peste dig,
    cu peștii ei de humă
    și până la urmă,
    știam să scriu doar despre noi,
    un trilion nu uita, nu mă uita,
    cu miliardul lui de miliarde,
    până dealurile-mi coborau sub tălpi
    și nu știam încotro s-o apuc,
    înspre care noapte,
    înspre care primăvară
    nevrând să las nicio urmă.


  6. dacă anul se-noiește

    December 31, 2016 by Dacă şi cu Parcă

    printr-un gard de uluci,
    anul seamănă cu-n altul
    în care se-mpingeau bunicile-ntr-o rată
    cu papornițele lor de nuiele
    și-n ele cafea râșnită lângă sticle de agheasmă.
    și e la fel ca și atunci
    când ne plimbam cu trenul de Buzău
    cu picioarele-n vulcanii noroioși
    în noaptea aia
    dealurile se dospeau ca munții spre stele
    cu căpițele uscându-se la lună.
    puteau fi și salbe dulci
    sau curse de cai spovediți
    de la cișmeaua bisericii până în capul satului
    mereu ridicat, cu fruntea brăzdată,
    cu soarele-n obraz
    și gâște ciugulindu-l pe buze.
    totuși va fi
    ca nici un altul
    căci vine dinspre mâine spre Cina Cea de Taină.

     


  7. stare de parcă

    December 26, 2016 by Dacă şi cu Parcă

    15724171_10211492899501177_1077144928_n

    prin venele-mi sângeriu şi viu
    priveşti…
    păsările smulse din copacii lor,
    zburătoare cu o poală de vise
    de s-ar împlini toate.
    în respiraţia iernii,
    în somnul clorofilei
    curgi
    ca o pană topită-ntr-un fulg.


  8. dacă aș mai putea fi…

    November 9, 2016 by Dacă şi cu Parcă

    scan0002-692x10241

    cobor…
    înăuntrul meu
    cât mai aproape de gongul care bate să spargă
    suflul aburind toamna-n târziu.
    înspre zilele cu ceața amestecată-n magiun,
    greu de înțeles dacă te-ai născut la scara 1.
    copil sunt
    trecând cu viteza zâmbetului până la lactobar,
    dintr-o băscuță cu brânză
    direct în stele.
    de unde lumea se vede
    ca o întrecere între oameni și ciori
    cu luna mustind între vii.


  9. Dacă la masa de rai

    October 12, 2016 by Dacă şi cu Parcă

    DSC_0171

    se-ngustează drumul dinspre “din ce în ce mai puțin”
    către “ușor, ușor mai mult”
    și în timp se prinde spațiul plin de Maramureș,
    unde picioarele pământului se clătesc în Iza
    și răsăritul se-mbibă-n ceață.
    se aude cum lăcrimez încă verdele tău de mesteacăn,
    tristă ca atunci când nu mi-am mai cunoscut părinții,
    într-o singură zi,
    purtată într-un cojoc de blană,
    de la gară și prin iarmaroc, nenumărate cuiburi de berze.
    de la poartă și până la sobă devenită la fel de orfană ca mama bunicului,
    ziua în care-am descântat o poezie.
    tristă ca rugaciunea începută la masa de rai,
    când apusul e deja la pândă peste sat
    și toamna n-are decât să se despacheteze
    peste pământul nostru încă îndrăgostit.

     

     

     


  10. parcă toamnă

    September 1, 2016 by Dacă şi cu Parcă

    14203521_1263764610309780_218329478_o

     

    peștii se uscau sărați sub streșini,
    merele-n pod ca embrioni de poame.
    ei stăteau priponiți în fața casei,
    cu mintea înnourată,
    în piept cu un cuib de rândunici,
    pururi zburătoare.
    și nimic nu mai era de făcut
    așteptând să vie o toamnă,
    și toamna iar să învie…